Pe trenul spre mare

Pe trenul spre mare am fost cam inghesuiti. Nenorociti de la CFR au obiceiul sa mai traga tzepe clientilor lor si asa au facut si cu noi…

Rapidul cu care am mers era un personal imbibat de rahat si tziganime bolanda, dar si cu tzarani de oras si moldovence focoase, gata sa suga pula si cersetorilor de pe strada.

Desi erau doar opt locuri in compartimentul nostru, CFR-ul vanduse bilete la vreo unshpe oameni! Bine macar ca unii mosi catranosi, care aveau cu ei un gard intreg drept bagaj, au coborat la Buzau si s-a mai aerisit atmosfera -care era si-asa imputita de miros de mos nespalat, combinat cu naftalina si coaie jegoase.

Erau si doua unguroaice (cred) -mama si fiica. Fiica a dormit aproape tot drumul, cand pe cur, cand in poala lu’ ma-sa si intotdeauna cu gura deschisa. Devenise un reflex. Nici nu adormea bine ca i se lasa maxilaru in jos, de parca era obisnuita sa cashte gura in asteptarea organului magic (reflexul asta din somn l-am mai intalnit si la alta curva notorie- nu spun cine).

Maica-sa, o creatza perversa, a stat tot timpul cu ochelari de soare la ochi, facandu-se ca doarme, pentru a-si studia pe ascuns colocatarii de vagon.

Culoarul vagonului se umpluse cacalau cu tzigani semifitzoshi de pe toata lungimea rutei Oradea-Mangalia. Fiecare cu lantu’ de aur furat, cu telefonu’ jegos din care rasuna maneaua ponosita a lui Viorel de la Constanta si absolut toti erau si cu portia zdravana de jeg la purtator -ca doar de-aia se duceau si ei la mare: sa se mai spele dracului!

La fiecare statie ciorile zburau rapid pe peron si fumau ca tziganii barosani de prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Unul avea chiar un tatuaj: o jumatate de femeie -restul i s-a sters de la peria de sarma cu care se spala probabil de jeg.

Mai erau si doi rockeri jegosi, care nu aveau stare in coaie si erau mereu pe geamul de pe culoar, in speranta ca vor mai scapa de mirosul lor infect, dar poate si de ceva prostie -cine stie?